Deocamdata imaginile o sa ramana aceleasi. Pentru ca fac o referinta la contextul sau mediul de blogging. Si e un contrast intre mediul asta – atins de un trend cultural actual, acela de a aparea ‘cool’, ‘international’, ‘explorator’, ‘original’ sau oarecum ‘alternativ’- si continutul in sine. De fapt, ca rezultat, ma indoiesc ca va fi un contrast total (nimic nu e atat de ‘black and white’), dar o oarecare nepotrivire: de exemplu, in postarea asta, nu am sa scriu despre calatoriile mele in New York, pe care, de altfel, nu l-am vizitat niciodata.

Blogul asta e o initiativa ciudata (si, iata aici, ca, fara intentie, ar putea fi ceva ‘original’ prin asociere- doar ca eu vreau sa spun altceva, urmeaza). E ciudat sa scriu ceva cu conotatii politice in limba romana. Romana e intr-adevar limba mea materna, dar nu e limba mea politica. E o coincidenta autobiografica interesanta aici: ce e matern (legat de mama, sau de origini) nu e politic pentru mine. Cred ca e o coincidenta comuna in generatia mea de fapt (m-am nascut in 82), poate pentru ca parintii nostri au trait sub regimul comunist. Nu se pune la indoiala autoritatea in limba romana, nu intr-un fel direct si coerent. In limba romana pe care am invatat-o eu, se mai arunca oua sau rosii (adica, de obicei, o injuratura sau o denigrare care se autosaboteaza in scop), in zidul castelului. Sau se foloseste o metafora, se spune o poveste, se face un film. Asa ca eu am inceput sa devin un om propriu-zis, adica o fiinta politica, printre altele, abia in limba engleza. In engleza am auzit sau citit despre lucruri care-mi spuneau ceva…’passive-agressiveness’, ‘subvert manipulation’, ‘dismissive attitudes’, ‘paternalistic cultures’, ‘dynastic totalitarianism/ personalistic regimes’, ‘transparency’, ‘voice’, ‘acknowledgement’, ‘discrimination’, ‘positive discrimination’,’bullying’, ‘harassment’. Si tot asa. Am inceput sa folosesc termenii in romana abia recent, si intr-un context oarecum exceptional, care as zice ca nu se pune. Ii folosesc in engleza, vorbind cu straini, sau scriind pentru ei, de ani de zile. Asa ca eu acum, cel mai probabil, vorbesc la pereti. Si asta face initiativa ciudata- pentru mine.

Deci limba e, pana la urma, un lucru important. Dar nu in sensul ca omul nu si-ar putea gasi o a doua limba, cel putin la fel de materna, ca sa zic asa, la 20 si ceva de ani. Doar ca, pana la urma, nici eu n-am transformat-o pe ea, nici ea pe mine, decat intr-o masura limitata, pana cand, intr-un final, a trebuit sa ne parasim si sa ne vedem fiecare de vietile noastre. Pentru ceva inert, limba e de o rezistenta/ incapatanare remarcabila.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s